Cu siguranță că adâncimile vieții și ale morții sunt un viitor sălaș pentru fiecare dintre noi. Doar că pentru unii, ora de ”culcare” se dă mai devreme...
Dar nu -
Plecaţi...
Că-s obosit -
Şi-aş vrea să dorm,
Şi-aş vrea să mor,
De-ar fi să pot muri curând şi mai uşor!...
M-aţi ascultat -
Vă mulţumesc...
Acum plecaţi.”
La mulți ani acolo în veșnicii, bunică dragă! La mulți ani oriunde ai fi!
Ca o paranteză, în paralel cu ”Folk You!”, în aceleași patru zile, a avut loc Gărâna Jazz Festival, ediția a 15-a. Oare câți folkiști au fost prezenți acolo? Nici unul. Dar știți câți artiști de jazz au fost pe scena ”Folk You!”? Nu aștept un răspuns, mi-e suficient să privesc lista cu cei care au cântat sâmbătă seară.
Licăre clepsidre de dor... şi de gol... Minutarul s-a oprit şi ascultă acordurile unei chitare... O lacrimă de prelinge peste ecoul surd al durerii... şi mistuie până la ultima zvâcnire de conştiinţă...
Şi iarăşi spun „adio”... şi iarăşi „pe curând”...
S-au povestit multe despre Tatiana, s-au scris poate şi mai multe. Cu un gust de pelin majoritatea dintre scrieri. Şi cu un parfum aspru, întunecat. Căci la asta ne pricepem de minune. Peniţa noastră nu cunoaşte decât conturul amar al paşilor funerari. Şi al elogiilor postume, întotdeauna întârziate. Câte nu s-ar fi putut scrie despre Tatiana în timpul vieţii sale… Şi totuşi, cele mai multe articole despre ea au apărut după dispariţia ei… Vreun sens în acest non-sens? Suntem sensibili doar la cuvântul „cimitir”?...
Realitatea şi cutumele prezentului apus (actual trecut) ne oferă răspunsul…
Cred însă că generozitatea Tatianei se întinde dincolo de micimea noastră organică, firească poate pe alocuri. Şi am convingerea că ne-a iertat pe noi toţi, pe cei mulţi şi ignoranţi, pentru neştiinţa de a nu fi fost alături de ea când a avut nevoie de noi...
În schimbul acestei iertări însă, avem poate şi noi o datorie… să avem grijă de folk… să-l păzim şi să-l iubim cu tot cugetul nostru… aşa cum a făcut-o Tatiana… pentru amintirea ei, dar mai ales pentru noi…
Poate prea târziu, poate cu un infinit de amărăciune pentru această întârziere… totuşi există:
Unde sunt aceştia toţi? Unde e emulaţia de odinioară? Au nu mai avem nimic de celebrat ori de condamnat astfel încât să ne-adunăm cu toţii laolaltă pe străzi, prin cămine, prin pieţe? Toate manifestările din anii ce au urmat Revoluţiei s-au stins treptat treptat. Chiar şi cenuşa amintirilor a fost curăţată de pe retina românilor. Poate că asta e o consecinţă a mult râvnitei democraţii…
Pentru mine Revoluţia e istorie, o istorie îndepărtată… La fel de puţin palpabilă ca luptele lui Tudor Vladimirescu, sau ca întâiul război mondial… Deşi contemporană cu evenimentele din ‘89, cei doi ani pe care-i aveam la Revoluţie sapă o prăpastie adâncă între mine şi realitatea de atunci. Pentru mine totul e o poveste. Pe alocuri cu un final fericit, pe alocuri cu deznădejdea că ofranda închinată libertăţii ne-a costat prea scump.
Ce mi-a rămas însă bine întipărit în minte din vremea Revoluţiei?... Două dintre cântecele ce răsunau de pe buzele unei naţiuni întregi în perioada aceea şi în ceea ce a urmat după...
Cristian Paţurcă - Imnul golanilor (muzică: Cristian Paţurcă, versuri: Laura Botolan)
Eminescu de s-ar naşte în vremile prezente n-ar mai fi Eminescu. Nici Titu Maiorescu, ori Ciprian Porumbescu, ori poate Nicolae Grigorescu. Tumult a fost pe plaiurile acestea de când acest neam a fost plămădit. A fost în epoca lui Cuza Vodă, a lui Iuliu Maniu şi a atâtor altora. Însă virtuozitatea oamenilor de glorie pomeniţi mai sus, şi nu numai a lor, îşi are izvorul într-o linişte profundă. O linişte a cugetului.
Atunci şi acum? Nu poate exista comparaţie. Să nu aşteptăm un al doilea Eminescu, căci ne irosim speranţele în zadar. Să nu aşteptăm o altă Junimea. Chiar dacă am avea cu cine, nu am avea cu ce. Căci suntem limitaţi. Orizonturile noastre, deşi infinit mai largi decât în orice alt moment al istoriei, se îneacă în propriile lor spaţii. În deşănţate excese de formă şi într-un vid de fond.
Pentru artă şi pentru creaţie este nevoie de o omogenitate a spiritelor ce formează o naţiune. Dar de unde s-o luăm? De s-ar da chiar şi pe bază de cartele, căci nu demult ne îndeletniceam şi cu aşa ceva, oricum ar fi ea, numai să se dea. Şi apoi, condiţia princeps fiind îndeplinită, urmează o a doua barieră. Existenţa coeziunii în simţiri nu implică sine qua non şi dorinţa de a fi toţi unul. Mai vrem oare simţire profundă? Sau alegem calea facilă, prozaică, profană?
În căutare de spirit putem să atingem lampa lui Alladin sau putem să ascultăm sonatele lui Chopin. Ce alegem? Ne priveşte. Însă năzuinţele unui neam, pentru întregirea creaţiei acestuia, trebuie să fie, dacă nu aidoma, măcar similare. Iar dacă aruncăm o privire în trecut (a se consulta istoria ţării la paginile Marii Uniri de la 1918), vom vedea că-i fără de tăgadă această simplă afirmaţie.
De ce Eminescu nu ar fi cel pe care analele literaturii îl pomenesc, de s-ar naşte astăzi? Pentru că noi nu ştim cum arată zăpada. Nu ştim cum susură izvoarele. Nu putem asculta zbaterea valurilor mării. Stelele noastre sunt undeva departe de privirea noastră. Iar soarele e atât de aproape încât ne face rău. Aerul nostru e păgân şi îmbâcsit. Dansurile şi-au pierdut din graţia lor de altădată şi au devenit lascive. Lumea noastră e otrăvită de succese cabotine. Iar doina… Mai ştim noi oare cum sună cântecul doinesc?
Creiere împrăştiate
În o mie de cotloane.
Creiere sfărâmate
Călcate în picioare
De o mare de oameni grăbiţi
Ce nu-şi găsesc locul într-un univers gol.
Mă cauţi… te caut… pulbere şi ceaţă…
Himere… peste tot himere…
Timp nesăbuit care trece…
Nu ne mai găsim
Nu ne mai recunoaştem
Ne-am pierdut în neant.
Cam în maniera prezentată mai sus s-au petrecut evenimentele la Omul bun din acest an, peste care s-a tras cortina cu două zile în urmă. Fără Tatiana cea cu chitara în mână, dar cu Tatiana în inimile noastre ale tuturor, cu înălţătoarea Maria Gheorghiu, „demenţialul” Mircea Baniciu, unicul Vasile Şeicaru, eternul Mircea Vintilă... Şi câte şi mai câţi... Ducu Bertzi, Ada Milea, Doru Stănculescu, Dani Făt, Cristian Buică, Daniel Iancu...
Peste toţi şi toate însă trebuie să pomenesc de Victor Socaciu, "vinovatul" şi responsabilul pentru ceea ce se întâmplă în fiecare decembrie... Cel care, dincolo de a fi un mare artist, e un OM BUN... Cel mai bun...
De mii de ori mă-nclin în faţa proniei cereşti pentru acest parfum cultural! Căci tare scumpi sunt la vedere aceşti oameni. Şi cu cât îi văd mai rar, cu atât îmi arde sufletul mai tare din dorinţa de a-i vedea iar şi iar.
Dar... vorba francezului, c’est la vie... Nu le putem avea pe toate. Şi din păcate folk-ul se află încă pe o listă de opţiuni interzisă publicului larg...
Un îndemn şi o invitaţie pentru toţi iubitorii folk-ului, la Festivalul Naţional de Muzică Folk OM BUN, ce se va desfăşura în perioada 14 - 16 Decembrie 2009, la Teatrul Nottara, cu începere de la orele 18.00.
Seara a doua va fi una omagială, închinată Tatianei Stepa, şi va fi însoţită de lansarea ultimului său album, Cântec pentru prieteni.
Programul festivalului, pentru fiecare zi în parte:
Ziua I : 14 Decembrie ora 18:00
Concurs
Recitaluri: Alexandru Andries, Mircea Vintila & Brambura, Ducu Bertzi si Mihai Nenita, Alexandru Zarnescu, Nicu Zota, Walter Ghicolescu, Fortele de Munca, Ovidiu Scridon
Ziua II: 15 Decembrie ora 18:00 - Seara Omagiala Tatiana Stepa
Concurs
Recitaluri: Victor Socaciu & Biroul Executiv, Ada Milea, Daniel Iancu, Dinu Olasaru, Maria Gheorghiu, Andrei Paunescu, Raul Carstea si Constantin Neculae, Cristian Buica
Ziua III: 16 Decembrie ora 18:00
Gala Laureatilor
Recitaluri: Mircea Baniciu, Vasile Seicaru, Doru Stanculescu si Sorin Minghiat, Tapinarii, Eugen Avram, Daniel Fat, Stelian Maria
Prezentare: ADRIAN IVANITCHI
Pret bilet: 40 lei / seara
Mi-aş dori să mă bucur de ziua naţională. Aş petrece cum se cuvine în cinstea ţării mele, în cinstea singurului loc ce se cheamă „acasă”. Şi mi-aş dori cu tot dinadinsul să fiu pătrunsă de frenezia americanilor sau a francezilor când vine vorba de elogii şi salve omagiale închinate ţării. Însă constat în fiece an, cu mult amar, că inima ar vrea, însă cugetul îmi şopteşte altceva. Poate aşa am fost educată de societate, poate m-am uitat prea mult şi prea des la televizor, poate că nu am căutat unde a trebuit... Sau poate nu mi-am dorit suficient de tare...
Îmi iau însă un angajament în faţa propriei conştiinţe, de acest 1 Decembrie, să-mi clădesc cu propriile forţe, sufleteşti şi mentale, acea credinţă în tot ce-i neaoş românesc. Acum, cât încă mai vreau, şi cât încă nu m-a captat indiferenţa întru totul.
La mulţi ani, România!
Umblând în cutia cu portrete
File de jurnal
Bucureştiul odinioară
Condeie de lumină
Din freamătul lirei
Picături de culoare
- Alfred Sisley
- Amedeo Modigliani
- Claude Monet
- Edouard Manet
- Edvard Munch
- Francisco de Goya
- Leonardo da Vinci
- Michelangelo Buonarroti
- Nicolae Grigorescu
- Nicolae Tonitza
- Pablo Picasso
- Paul Gaugain
- Peter Paul Rubens
- Pierre-Auguste Renoir
- Raffaello Sanzio
- Rembrandt van Rijn
- Salvador Dali
- Sandro Botticelli
- Tiziano Vecellio
- Vincent Van Gogh
Luceafărul
Un crâmpei de cultură
În lumea ştiinţei
Pe urmele sportului
De vorbă cu chitarele
- Ada Milea
- Adrian Ivaniţchi
- Alexandru Andrieş
- Alina Manole
- Andrei Păunescu
- Daniel Făt
- Daniel Iancu
- Ducu Bertzi
- E-folk
- Emeric Imre
- Emilian Onciu
- Florian Pittiș
- Foaia virtuală a folkului românesc
- Folk 4 me
- Folk Blog
- Folk frate
- Folkustic
- Forever Folk
- Ion Marinescu Țurlă
- Magda Puskas
- Maria Gheorghiu
- Maria Magdalena Dănăilă
- Mircea Baniciu
- Mircea Vintilă
- Mădălina Amon
- Nicu Alifantis
- Noni Ene
- Ovidiu Mihăilescu
- Ovidiu Scridon
- Radio 3 Net
- Raul Cârstea & Constantin Neculae
- Revista blogosferei muzicale
- Ştefan Hruşcă
- Ştefan Tivodar
- Tatiana Stepa
- Trupa Atelier
- Tudor Gheorghe
- Ţapinarii
- Vali Sterian
- Vasile Mardare
- Vasile Şeicaru
- Victor Socaciu
- Zoia Alecu
Frânturi de istorie
- Institutul de Memorie Culturală
- Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Minovici"
- Muzeul Literaturii Române
- Muzeul Militar Naţional
- Muzeul Naţional Cotroceni
- Muzeul Naţional de Artă
- Muzeul Naţional de Artă Contemporană
- Muzeul Naţional de Geologie
- Muzeul Naţional de Istorie
- Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa"
- Muzeul Naţional Filatelic
- Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”
- Muzeul Sportului
- Muzeul Tehnic "Prof. Ing. Dimitrie Leonida"
- Muzeul Ţăranului Român
- Observatorul Astronomic
Măşti de carnaval
- Florin Piersic
- Gheorghe Dinică
- Horațiu Mălăele
- La Scena
- Marcel Iureș
- Maria Ploae
- Mihai Constantin
- Oana Pellea
- Radu Beligan
- Ștefan Iordache
- Teatrul Act
- Teatrul Bulandra
- Teatrul de Comedie
- Teatrul Evreiesc de Stat
- Teatrul Masca
- Teatrul Mic
- Teatrul Naţional Bucureşti
- Teatrul Naţional de Operetă
- Teatrul Naţional “Constantin Tănase”
- Teatrul Nottara
- Teatrul Odeon
- Teatrul Ţăndărică
- Teatrul “Ion Creangă”
Jurnale şi jurnalişti
De la sociologi adunate
Impresii pe şevalet
- Adela Stoicescu
- Adriana Dan
- Adriana Diaconu
- Alex Cernat
- Alex Danu
- Alex Povarnă
- Arhi Blog
- Blog filosofic
- Crina Grigore
- Cristi Decu
- Cristina Zurini
- Cătălina Spiridon
- Dana Furnea
- Daniela Macovei
- Darie Ducan
- Gabriela Anghel
- La porţile orientului
- Laura Iancu
- Liana Rucsanda
- Ligia Mureşan
- Mariana Duma
- Marius Paraschiv
- Mihail Muşat
- Ovidiana Bulumac
- Raluca Meiroşu
- Recenzii de carte
- Tibi Stăvăruş
- Ultima sută de metri
- Vlad Petreanu




