Mă străduiesc de câteva zile să-mi pun gândurile în ordine și să judec la rece tot ce s-a întâmplat în săptămâna precedentă. Trei evenimente de folk, unele mai reușite, altele nu prea: ”Flacără vie” Adrian Păunescu, Premiile naționale ”Flacăra lui Adrian Păunescu” și Festivalul ”Folk You!”. Dintre cele trei, ultimul cred că este cel mai puțin în măsura de a avea în titlu noțiunea de ”folk”.
Despre primele două nu prea aș comenta, decât într-o singură direcție: prea puține voci feminine, cel puțin pe scena de la Arenele Romane. Nu știu a cui e ”vina”, sau nu vreau să știu, având pretenția că mojicia unora ar trebui să aibă niște limite. Iar dacă vă închipuiți, dragi folkiști de sex masculin, că muzica pe care voi o cântați ar putea să existe fără vocile feminine, vă înșelați. Și așa au rămas atât de puține ”doamne ale folkului”, ca să le lăsăm uitate într-un colț de umbră. Un pic de echilibru, stimați domni, n-ar strica nimănui.
Per ansamblu, cele două evenimente de folk desfășurate sub auspiciile lui Adrian Păunescu, fiecare pe durata a câteva ore bune, au fost cu mult mai reușite decât ceea ce a urmat: mizeria de la ”Folk You!”. Patru seri, niciuna preponderent de folk. Poate primele două seri să mai salveze din imaginea oricum jenantă pe care a lăsat-o în urmă acest festival. Din câte recitaluri au fost, unul singur putea fi încadrat la categoria folk (Nicu Alifantis), și acela nu a mai avut loc. Desigur, motivele au fost obiective, însă cine răspunde pentru faptul că la un eveniment intitulat ”Folk You!”, doar un singur artist este îndeajuns de capabil, după părerea organizatorilor, să poată susține un recital de o oră și ceva. Poate domnii organizatori uită că la Cenaclul Flacăra se cântau și douăsprezece ore în continuu, așa că garantez eu pentru vocile folkiștilor, că pot duce mai mult de jumătate de oră (cam atât au avut la dispoziție ”amatorii” de folk).
Deranjantă este și imixtiunea aceasta total haotică a rock-ului, jazz-ului, hip-hop-ului și a altor genuri muzicale cu folkul. Din punctul meu de vedere, nu au ce căuta la un astfel de festival. Dacă vrem un turn Babel muzical, în care toate genurile să se exprime pe limba lor, laolaltă, să dăm un alt nume festivalului. Și atunci, nimeni nu va mai avea nimic de obiectat.
Ca o paranteză, în paralel cu ”Folk You!”, în aceleași patru zile, a avut loc Gărâna Jazz Festival, ediția a 15-a. Oare câți folkiști au fost prezenți acolo? Nici unul. Dar știți câți artiști de jazz au fost pe scena ”Folk You!”? Nu aștept un răspuns, mi-e suficient să privesc lista cu cei care au cântat sâmbătă seară.
Punctul culminant al festivalului îl reprezintă clar apariția lui Puya. Am citit atât de multe cronici despre prestația lui, majoritatea cu același laitmotiv: că publicul a reacționat greșit, agresiv, că nivelul intelectual al pasionaților de folk este unul superior ascultătorilor de alte genuri muzicale.
O abordare total greșită, după părerea mea. Nu cred în ideea că publicul de folk este unul eminamente intelectual. Nicidecum. Nu cred că aceasta este trăsătura primă a ascultătorului de folk. Folkul este pur și simplu o stare, pe care o simți, pe care o ai în sânge. Pe care o trăiești. Nu e un curs de matematici superioare, pe care doar un supradotat îl poate înțelege.
Și chiar în situația în care am vorbi de un nivel al intelectului ridicat, oare intelectualii nu au dreptul la protest? Așa cum cred ei de cuviință? Singură formă de dezacord permisă este aceea de a tăcea, de a pleca sau de a scrie cronici înțepătoare, pline de substrat? Reveniți-vă, oameni buni! Îi acuzați pe cei care aruncă cu sticle? Dar poate acest comportament este ultimul liant între noi și puțina libertate pe care o mai avem. Oricât de reprobabil ar fi el în ochii multora. Să renunțăm și la el?
Nu susțin vandalismul, de orice natură, nici pe plajă, nici pe străzi, nici măcar pe stadioane. Dar nici nu pot să judec niște oameni care au reacționat agresiv la tratamentul batjocoritor pe care l-au primit din partea organizatorilor ”Folk You!”. Au fost și alții care și-au manifestat nemulțumirea în scris, cu mult înainte de începerea festivalului. I-a luat cineva în seamă? A interesat pe cineva părerea lor? Singurul moment în care Tucă a avut o reacție a fost acela când s-a recurs la violență. Poate acesta este limbajul pe care îl înțeleg organizatorii festivalului. Poate cuvintele nu sunt suficiente pentru a-i face să priceapă că folkul e un gen de sine stătător, cu corifeii săi, cu adepții săi și cu propriile reguli.
Eu n-am avut ”plăcerea” de a-l vedea pe Puya pe scena ”Folk You!”. Am preferat să îl ascult pe Emeric Imre, la Saturn, în aceeași seară. A fost forma de protest pe care am crezut-o ca fiind cea mai potrivită. Însă nu-i voi judeca pe cei care n-au avut nervi suficient de tari încât să nu lovească, atunci când ei au fost loviți la rândul lor, printr-o atitudine de infatuare vădită a organizatorilor.
Am înțeles, într-un final, că ”Folk You!” nu mai este și nu va mai fi niciodată cel al lui Moțu Pittiș, ci al mercantililor care au impresia că, dacă nu plătesc un bilet de intrare la spectacol, mi se poate oferi pe tavă orice. Sunteți liber să faceți comerț, dragi organizatori, dar nu cu sufletele noastre! Asta nu o să vă permitem niciodată!
