Creiere împrăştiate
În o mie de cotloane.
Creiere sfărâmate
Călcate în picioare
De o mare de oameni grăbiţi
Ce nu-şi găsesc locul într-un univers gol.
Mă cauţi… te caut… pulbere şi ceaţă…
Himere… peste tot himere…
Timp nesăbuit care trece…
Nu ne mai găsim
Nu ne mai recunoaştem
Ne-am pierdut în neant.
This entry was posted
on vineri, 25 decembrie 2009
at vineri, decembrie 25, 2009
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteţi un comentariu