Licăre clepsidre de dor... şi de gol... Minutarul s-a oprit şi ascultă acordurile unei chitare... O lacrimă de prelinge peste ecoul surd al durerii... şi mistuie până la ultima zvâcnire de conştiinţă...
Şi iarăşi spun „adio”... şi iarăşi „pe curând”...
This entry was posted
on duminică, 7 februarie 2010
at duminică, februarie 07, 2010
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
