Pentru că nu există zi în care muzica ce îmbracă versurile lui Adrian Păunescu sa nu-mi însoțească pașii grabiți...
Pentru că sunt rare momentele în care să nu-mi aduc aminte de scrierile lui...
Pentru că nu există poet care să-mi fi transformat existența mai mult decât el...
Pentru că fără el folk-ul meu cel drag ar fi fost doar o pagină de carte dintr-o enciclopedie muzicală străină...
Pentru că ne-a dat lumina, libertatea și puterea de a lupta, prin fiecare vers al său...
Pentru toate acestea, și pentru multe altele... fac o reverență, maestre, tu cea mai vie dintre flăcările inimilor noastre... aici și Acolo...
This entry was posted
on sâmbătă, 5 noiembrie 2011
at sâmbătă, noiembrie 05, 2011
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteţi un comentariu